Prin intuneric intind mainile spre tine. Te ajung. Cu mana dreapta iti dau parul dupa ureche, ma apropii mai mult si te sarut. Te strang in brate. Nu te vad, insa mirosul imi spune ca esti tu. Tremuri. Nu fi speriata! Vreau doar sa-ti luminez sufletul.
Vom deveni una si aceeasi persoana. Ne vom iubi…O vreme. Voi culege rodul inimii tale pana cand vei seca. Iar in acel ultim moment voi scoate securea si voi lovi in radacina ratiunii tale. Vei cadea. Vei blestema si vei regreta.
Dar nu te speria. Nu stii asta. Nici eu de altfel.
Like this:
2 bloggers like this post.
mnbvcxz a zis,
februarie 18, 2011 la 15:04
misto
Liana a zis,
aprilie 8, 2011 la 00:11
Cam rautactios gandul pentru viitoarea. E detectabila si o usoara atitudine egocentristico-superioara, dar aici sigur stii mai bine daca asa e sau nu. Dar in fine, important e sa nu patesti fix tu ce-i urezi viitoarei
crematoriu a zis,
aprilie 10, 2011 la 16:58
Nu urez. Prevad.
Invierea a zis,
aprilie 11, 2011 la 23:36
Şi fostei ce-i urezi? Sau ai trimis-o deja în iad?
crematoriu a zis,
aprilie 14, 2011 la 15:36
Ti-ai raspuns singur/a, nu? Nu e nevoie sa o fac si eu.
Invierea a zis,
aprilie 14, 2011 la 16:40
Da ce rău eşti!