Noapte, intuneric, se vede luna, deasupra unui parc, cum iese dintre nori. Printre copaci se aude suieratul vantului care tocmai se intensifica animand covorul proaspat de frunze. Din ceata apare doar un caine slabanog ce miroase de colo colo cautand ceva de mancare. Deodata tresare la zgomot de pasi, apoi se retrage in tufisuri. O silueta isi face aparitia pe alee. Un barbat(K) inainteaza obosit prin lumina galbena a felinarelor. La un moment dat se apropie de o banca si vrea sa se aseze, insa il acosteaza un individ dubios.
-Nu te supara, cat e ceasul?
K se uita repede la ceasul de la mana si ii raspunde: “E trei si un minut!”
-Da-mi si mie o tigara!
-Nu am la mine. Le-am uitat..acasa, raspunde K cu jumatate de gura. K nu ii vede fata individului, insa stie ca acesta n-a apreciat raspunsul. Observa cum acesta se joaca in buzunarul gecii nerabdator. “Eu trebuie sa plec. Sunt asteptat undeva”, incearca K sa se distanteze. Face un pas si individul il prinde de maneca sacoului impiedicandu-l sa inainteze.
-“Macar lasa-mi si mie un leu sa-mi iau niste tigari la bucata.”incearca individul sa-l mai retina pe K.
-“N-am…”raspunde rapid K, “..bani la mine” continuand cu jumatate de gura, dandu-si seama ca nu va fi crezut. Incearca din nou sa inainteze.
-“Hai, fratioare, ma iei de prost? Da si mie niste bani si te las” nelasandu-l sa scape din inclestare.
-“Te rog eu”, ii spune K temator individului, ” lasa-ma sa plec”.
-“Ia scoate portofelu’, futu-ti mortii ma-tii!” ii spune atacatorul printre dinti, scotand din buzunar un cutit. “Da si ceasul. Pai ce, eu ma rog de tine?”
K, speriat, isi scoate prea rapid ceasul de la mana, incat acesta cade pe asfalt si se sparge. “Baga-mi-as…Uite ce ai facut!” tipa talharul la K “Scoate, dracu’, mai repede portofelul!” K ii intinde portofelul cu bani si acte talharului, moment in care acesta il baga in buzunar si il imbranceste pe K peste banca. Se apleaca dupa ceas si apoi alearga spre iesirea din parc. In disperarea de a parasi locul faptei nu observa o gura de canal si se prabuseste in aceasta rupandu-si piciorul.
Intre timp, K se ridica in picioare si incepe sa se scutured de pamant, inca tremurand de teama. Se uita in jur, incercand sa-si dea seama in ce parte a fugit atacatorul; nu observa pe nimeni. Totul este linistit, pana si vantul s-a oprit. Ar vrea sa sune la politie sa anunte ce tocmai patise, si poate cu putin noroc sa fie si dus acasa, din nefericire si-a lasat telefonul acasa.Porneste prin ceata, cu speranta ca nu va mai da peste nimeni, ca va ajunge in siguranta propriei locuinte. Peste un scurt moment aude strigatele de ajutor ale “victimei” din canal. K se apropie tiptil de gura de canal, uitandu-se in jurul lui si din cand in cand aruncand cate o privire spre haul din care se auzeau strigatele de disperare ale barbatului cazut. Se propteste deasupra canalului si se uita chioras inauntru.
-“Cheama salvarea! Doaaamne, ce durere, te rog eu, cheama salvarea!”
K, inca in soc, incearca sa distinga silueta din interior de intuneric.
-“Ce faci, domne’, acolo? Ajuta-ma si pe mine” striga inca o data talharul din canal.
-“Ce te doare?” il intreaba K, incercand sa coboare sprijinindu-se pe marginea canalului.
-“Piciorul! Piciorul stang! Cred ca mi l-am frant”.
K il prinde de mana si incepe sa il traga “Incearca si tu sa te ridici in piciorul drept macar”. Cu greutate reuseste sa-l scoata din canal. In momentul in care il intinde pe marginea canalului un fior rece ii strabate coloana. Era chiar cel care il atacase cu doar cateva momente in urma si il deposedase de bunuri.
-“Du-ma la spital ca mor”. Reusesc sa se deplaseze impleticit pana la masina, dupa care K porneste masina si il duce la cel mai apropiat spital, la sectia de urgente. Acolo asistentele si doctorii il preiau pe ranit, iar K, obosit, se urca in masina si pleaca.
In drum spre casa isi aduce aminte ca nu si-a luat portofelul si ceasul. Acesta conduce inapoi la spital si intreaba o asistenta.
-“Buna seara! A fost adus un barbat cu un picior rupt acum aproximativ jumatate de ora. Stiti cumva in ce salon e?”
-“Asteptati putin, va rog,” se intoarce in camera din care iesise “Geto, unde l-au dus pe ala cu picioru’ rupt?” Se mai aud o discutie scurta dupa care vine asistenta si il ia pe K. “Haideti cu mine, este in salonul B-3. Dar ce a patit fratele dumneavoastra? Cum a reusit sa si-l rupa in halul ala?”. K se uita nedumirit la asistenta
-“Nu e fratele meu!” raspunde revoltat K.
-“Ma scuzati, dar semanati prea mult” raspunde calm asistenta.”Dar cine este, daca nu pun prea multe intrebari…”
Cei doi ajung in fata salonului “Aici este. Puteti sa stati in salon fara teama. Este singur.” K intra in salon si observa un pat cu lenjeria sifonata si patata cu sange. Se apropie de pat si observa pe noptiera un ceas de mana facut bucatele, era ceasul lui. Cu siguranta talharul statuse in acest pat, dar intr-un moment de neatentie din partea personalului spitalului acesta isi luase talpasita, credea el, poate de teama politiei. Obosit, K se intinde in patul patat cu sange. “N-are sa faca niciun rau daca ma odihnesc putin” isi spuse K in sinea lui si inchise ochii. Pasi pe holul spitalului il fac sa tresara din somn. Acesta se uita prin camera; nu venise nimeni, putea sa-si continue motaiala. Mai ia odata ceasul in mana si ii mai arunca o privire. Limbile aratau ora 7 fara un sfert. Dormise cateva ore, dar nu destul. Inchide ochii si se culca la loc.
Un sunet strident de alarma se aude in camera. Opreste alarma de la telefon si se uita la ceas: 7 fara un sfert?! K sare din pat si se uita in jur. Priveste patul curat, putin sifonat, isi priveste biroul in dezordinea lui cea de toate zilele, biblioteca plina de carti. Visase. Isi face exercitiile de dimineata si deschide geamul sa aeriseasca. Se duce pana in baie, se spala pe ochi, apoi se intoarce in camera. Isi ia papucii in picioare si se duce in bucatarie sa-si puna micul dejun la microunde. Aude telefonul sunand si alearga repede in dormitor. Ridica telefonul de pe noptiera uitandu-se la numar; necunoscut. Raspunde la telefon si ramane socat. Privirea ii ramane blocata pe noptiera de unde luase telefonul. Langa o editie recenta a Castelului de Kafka zacea distrus ceasul lui de mana, langa care se afla un cutit asemanator cu cel al atacatorului. O voce grava se aude in telefon:
“Domnule K, in noaptea aceasta avem o intalnire. Sa fiti in Gradina Icoanei la ora 3. Era sa uit, sa luati si cutitul!”
